Candy Crush Saga Review

by

Din sacul fara fund cu jocuri facebook facute cu prea multa culoare si prea putin talent va aducem Candy Crush Saga.

Simt deja injuraturile si blestemele fanilor : oh nu … cum adica fara talent? e cel mai frumos joc facut vreodata. Ei bine, nu. E urat. E colorat, e foarte colorat, ar trebui sa puna o avertizare pentru epileptici inainte sa te apuci de jucat, atat de colorat e. Si e urat. Eu m-am speriat cand am vazut marionetele destul de abstractizate cazand din tavan si miscandu-se macabru pe ecranul meu. Bomboanele e drept, arata HD si lasand deoparte abuzul de culoare sunt bine desenate.

De ce s-au oprit aici? Restul graficii pare luat din alt joc. Marionetele din carton ce sa fataie in sus si in jos, un drum din acadea serpuieste pe un background anost, aplatizat din motive necunoscute, probabil pentru a incapea mai bine in formatul de facebook.

Candy-Crush-Saga-Review

Despre joc in sine nu am multe de spus, e o variatie a binecunoscutului sistem de “Potriveste trei obiecte’, gen Bejeweled, in acest caz, fiind vorba de bomboane. Apar si elemente speciale, cum ar fi bomboane dungate, bomboane in ambalaj, briose, gogosi, etc, fiecare facand lucruri diferite.

Nu ma pot plange deloc de acest sistem. E bine implementat, nu ramai blocat in nivele in care cauti febril cate 3 blocuri asemanatoare intr-o multitudine de forme si culori. Pare usor, nu pare plictisitor, e chiar foarte ok, ca si sistem.

Nu inteleg insa vocea. Cand realizezi ceva mai important, cum ar fi un lant de eliminari de bomboane, jocul te felicita : Sweet!! Tasty!! Delicious!! Divine!!!!!. Ok … doar ca vocea macho, puternica, de zeu grec sau gigolo pe steroizi nu se potriveste absolut deloc cu rozul si portocaliul si violetul din imagine. Cel putin asa am avut prima impresie.

Apoi am compilat putin si mi-am dat seama. Jocul acesta, perfect pentru decorat o camera la grupa mica de la gradinita, plin de dulciuri si de culori tipatoare nu se adreseaza deloc copiilor ci mai degraba mamelor. Are toate ingredientele aliniate. Dulciuri apetisante, roz din abundenta, un macho sa te felicite din doua in doua minute. E perfect. E drept, si eu as vrea un joc in care sa aud o Afrodita cum imi sopteste “Oh esti cel mai bun”, “Oh esti cel mai tare”, “Oh esti magnific” (nu Suleiman magnific, doar magnific).

Candy-Crush-Saga-Review

Iar simt injuraturile, blestemele si eticheta de misogin bine conturata pe fruntea mea. Va asigur ca nu e deloc cazul si sunt si sustinut de statistici. M-am uitat sa vad care dintre prietenii mei joaca Candy Crush Saga si majoritatea sunt de sex feminin. E foarte ok sa creezi un joc doar pentru femei sau un joc plin de roz si de anomalii dansante pe margine. Unora poate sa le placa, altora nu. Mie personal nu imi place. Si poate nu numai din cauza graficii cat si din cauza insistentei tipice jocurilor facebook de a shareui si de a posta de 100 de ori pe zi marile tale realizari online.

Sunt de acord, cand alegi sa joci ceva pe facebook te astepti automat si la parti din astea, insa Candy Crush Saga exagereaza de acuma. Share peste share la orice realizare din joc. Poti face ca mine, blochezi orice informatie din joc sa apara pe peretele tau. Ce faci insa la nivelul 20 cand dai nas in nas cu urmatorul mesaj : “Unlock more levels. Ask friends or Unlock with 3 coins”.

Candy-Crush-Saga-Review

Eu nu vreau ca prietenii mei sa stie ca joc Candy Crush Saga. Nu vreau nici sa dau bani din buzunar sa cumpar facebook coins ca sa pastrez secretul. Am cugetat doua minute dupa care am inchis jocul asa ca reviewul meu se opreste “din pacate” doar la nivelul 20. Era sa se opreasca la nivelul 18 cand brusc dificultatea jocului a crescut de cateva ori. Pana atunci potriveai bomboane, mai refaceai un nivel pentru ca terminasesi pe un rusinos loc 20, totul mergea simplu si plin de armonie.

Brusc, de la “fa 40k puncte in 40 de mutari” am ajuns la “fa 15k in 18 mutari dar mai si distruge si jumatate din chenar plin cu double jelly” ( fiecare patratica cu double jelly trebuie golita de doua ori). Mi-a aparut optiunea “buy 5 more moves”. In acea clipa mi-am schimbat putin perspectiva asupra jocului. Pana atunci imi imaginam developerele intr-o camera colorata, plina cu bomboane de 100 de feluri, desenand vesele si ascultand muzica de adormit copii.

In realitate cred insa ca developerii stau toti intr-o camera sumbra pe a carui perete troneaza un ecran imens pe care in fiecare secunda se actualizeaza numarul de jucatori, numarul de likeuri, numarul de shareuri si mai ales contul din banca. Poate am exagerat putin insa nu cred ca sunt departe de adevar.

Nu pot sa trec nici peste faptul ca acest joc face atata abuz de culoare. Candy Crush mi-a decolorat viata. Dupa o ora de jucat am privit in jur si totul parea anost, palid, bacovian.

Voi da o nota mica jocului pentru ca in ciuda abundetei de dulciuri am ramas cu un gust amar in gura. Poate daca nu exagerau atat de mult, imi placea si mie Candy Crush Saga.


Concluzie

Jocul care mi-a decolorat viata.